Cum arată un cartier care supraviețuiește demolării memoriei

Pe Strada Prundului din Brașov există o casă cu obloane verzi pe care proprietarii au refuzat să le schimbe de treizeci de ani. Nu din neglijență, ci dintr-o convingere: obloanele acelea sunt ultimele de acest tip rămase pe stradă, și odată schimbate, nimeni nu va mai ști că au existat. Această mică bătălie domestică e simptomatică pentru ceva mai larg — lupta pentru memoria vizuală a unui cartier în fața presiunii economice și a gustului standardizat al fondurilor de renovare. În ultimii cinci ani, cel puțin paisprezece clădiri din centrul istoric al Brașovului și-au pierdut elementele decorative originale în urma unor lucrări superficiale de reabilitare. Tencuiala nouă acoperă profilatura veche, geamurile termopan înlocuiesc tâmplăria din lemn, și pe pereții interiori rămân urme de zugrăveală din patru epoci distincte pe care nimeni nu le mai vede. Cei care trăiesc în aceste clădiri știu. Restul nu vor ști niciodată.

Am petrecut trei săptămâni vorbind cu locatari, arhitecți și funcționari de la Direcția Județeană de Cultură. Tabloul care a ieșit nu e simplu: nu există un vinovat clar, există o sumă de decizii individuale rezonabile care, luate împreună, produc un efect ireversibil. Proprietarul care vrea să economisească la căldură alege termopanul. Asociația de proprietari care vrea să evite infiltrațiile aprobă tencuiala hidrofugă fără să ceară aviz de specialitate. Constructorul care vrea să termine rapid aplatizează detaliile. Nimeni nu se trezește dimineața cu intenția de a distruge patrimoniul. Și totuși, patrimoniul dispare. Ce ar putea schimba această dinamică? Câteva dintre persoanele cu care am vorbit au propus un sistem de documentare fotografică obligatorie înainte de orice intervenție, finanțat parțial de consiliul local. Altele au menționat necesitatea unor ghiduri de bune practici distribuite gratuit asociațiilor de proprietari. Nicio soluție nu e rapidă. Dar câteva sunt posibile.